Neuropathy in Diabetic Children – Never Forget Pathogenetic Treatment
Coimbra, Portugalia
În perioada 9-11 septembrie 2017, a avut loc la Coimbra cea de-a 27-a Întâlnire Anuală a Grupului de Studiu al Neuropatiei Diabetice aparţinând Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului (EASD). În cadrul acestei întâlniri, compania Worwag Pharma a organizat simpozionul cu tema: “Neuropathy in Diabetic Children – Never Forget Pathogenetic Treatment”. Moderatorii evenimentului au fost: Prof. Dr. Peter Kempler (Ungaria) şi Prof. Dr. Solomon Tesfaye (UK). Temele dezbătute au fost: “Summary on neuropathy in diabetic children and adolescents„ – Prof. Dr. Laszlo Barkai (Ungaria), “Update on pathogenetic vs symptomatic treatment of diabetic polyneuropathy” – Prof. Dr. Dan Ziegler (Germania).
Interviu cu Prof. Dr. Peter Kempler, Ungaria
Domnule Profesor, care sunt principalele mesaje ale simpozionului?
Neuropatia la copiii cu diabet este neaşteptat de frecventă – au fost observate disfuncții autonome și senzoriale la 21% din copiii fără simptome. Dacă îi tratăm precoce, evident că ar trebui preferat tratamentul patogenic. Printre medicamentele utilizate pentru acest tip de tratament se numără benfotiamina, un derivat sintetic al tiaminei, care beneficiază de o biodisponibilitate mult superioară acesteia. Este interesant de amintit că pentru descoperirea tiaminei a fost acordat premiul Nobel în anul 1929 – există foarte puține medicamente pentru a căror descoperire a fost acordat acest premiu.
Interviu cu Prof. Dr. Solomon Tesfaye, Marea Britanie
Domnule Profesor, cât de importantă este abordarea multidisciplinară?
Cred că abordarea multidisciplinară este foarte importantă. În zilele noastre avem o echipă mare – podiatru, fizioterapeut, psiholog, asistentă, medic – care încearcă să-și ajute pacienţii cu expertiza lor. La fel stau lucrurile şi cu piciorul diabetic: când lucrează împreună chirurgul vascular, chirurgul ortoped, podiatrul, asistenta și pedortistul, pacienţii au parte de cel mai bun tratament.
Interviu cu Prof. Dr. Laszlo Barkai, Ungaria
Domnule Profesor, ce ne puteţi spune despre lucrarea prezentată?
Neuropatia este una dintre complicațiile cele mai prevalente ale diabetului în copilărie, mai prevalentă decât microalbuminuria sau retinopatia. Circa 20% din acești pacienți adulţi cu diabet zaharat de tip 1 au neuropatie periferică sau autonomă, iar în diabetul zaharat de tip 2 procentul este şi mai mare – în această situație din urmă, s-a constatat că atunci când diagnosticul de diabet este formulat, 50% din pacienți au deja tulburări funcționale precoce ale sistemului nervos. La pacienții cu diabet zaharat de tip 1, pubertatea este pragul de evoluție a neuropatiei precoce – de aceea, în diabetul zaharat de tip 1, pubertatea este momentul în care semnele timpurii de neuropatie ar trebui evaluate. La copiii și adolescenții cu diabet zaharat de tip 2, neuropatia ar trebuie evaluată chiar la momentul diagnosticului. Este foarte important să ne preocupăm şi de factorii de risc modificabili: controlul metabolic slab, obezitatea și fumatul, care la adolescenți este foarte frecvent – acestea sunt cele mai importante și dovedite căi de prevenție. O altă chestiune este cum putem interveni. Singurul studiu intervențional de care știm este cel cu benfotiamină. L-am efectuat acum mai mulți ani pe o cohortă de pacienți adolescenți cu diabet cu disfuncție nervoasă periferică, pe care i-am tratat timp de 12 săptămâni, iar disfuncţia a dispărut. Principalul mesaj care se desprinde din acest studiu este că benfotiamina este o metodă bună de tratament și este foarte importantă, mai ales la copii și la adolescenți.
Care sunt simptomele neuropatiei diabetice la copil?
Multe organe și sisteme de organe pot fi implicate. Neuropatia periferică este o boală nervoasă somatică, care uneori se poate manifesta ca neuropatie dureroasă, a nervilor senzitivi, alteori poate implica reflexele tendinoase; pentru a determina pierderea sensibilității sau a reflexelor tendinoase pot fi folosite investigații clinice simple. Altă formă a neuropatiei este cea a sistemului nervos autonom – aceasta poate afecta sistemele cardiovascular, gastrointestinal, genitourinar și chiar controlul metabolic; pacienții cu neuropatie autonomă nu pot simți corespunzător simptomele de hipoglicemie, de aceea hipoglicemia poate apărea mai frecvent la aceștia. Există și alte aspecte, de pildă tulburările pupilare pot fi și ele folosite pentru evaluare.
Interviu cu Prof. Dr. Dan Ziegler, Germania
Domnule Profesor, ce ne puteți spune despre recomandările Consensului de la Toronto?
Consensul de la Toronto a făcut recomandări specifice pentru diagnosticul şi tratamentul neuropatiei diabetice, iar eu am trecut în revistă patogeneza acesteia şi câteva recomandări despre tratament. Din nefericire, acidul alfa-lipoic nu este menționat în Consensul de la Toronto, având în vedere că, în prezent, este recunoscut din ce în ce mai mult faptul că acest medicament aduce valoare în tratamentul durerii.
Ați prezentat de altfel rezultatele unei analize sistematice despre farmacoterapia durerii neuropate care a folosit abordarea GRADE.
Într-adevăr, pe baza evaluării pe care ați menționat-o, au fost emise o recomandare puternică și propunere de folosire ca tratament de primă linie pentru antidepresivele triciclice, inhibitorii de recaptare a serotoninei și noradrenalinei, pentru pregabalină și gabapentină, o recomandare slabă cu propunere de folosire în linia a doua a plasturilor cu lidocaină, plasturilor cu concentrație mare de capsaicină și tramadolului și o recomandare slabă cu propunere de folosire în linia a treia pentru opioidele puternice și toxina botulinică de tip A. Aceasta este probabil prima analiză sistematică recunoscută care, pe lângă tratamentele analgezice, recomandă și acidul alfa-lipoic pentru tratament – cred că acesta este un pas major în recunoaşterea şi a tratamentului patogenic ca element al tratamentului mai larg al neuropatiei diabetice. Analgezicele scad durerea fără să acționeze asupra neuropatiei propriu-zise, au eficacitate limitată și probleme de siguranță, așa că este nevoie de noi tratamente care să acționeze asupra bolii.
Cum ar trebui abordat, în general, tratamentul neuropatiei diabetice?
Cred că tratamentul modern trebuie să aibă în vedere atât tratamentul patogenic, cât şi pe cel simptomatic, şi de asemenea să aibă în vedere combinaţiile – fiecare monoterapie poate ajuta doar o anumită proporţie de pacienţi, aşa că în multe cazuri este nevoie de tratament combinat. Iar terapia combinată poate fi aplicată și în cadrul tratamentului patogenic, și în cadrul celui simptomatic, şi pentru ambele – patogenic şi simptomatic.
Un subiect deosebit abordat la acest simpozion este legat de neuropatia diabetică la copii – cât de importantă este această problemă?
Neuropatia la copii este o altă arie neglijată - ar trebui avută mai mult în vedere, mai ales că un studiu nou din SUA arată că și neuropatia diabetică la copii este o problemă considerabilă.
Aplică la Bursa Neurodiab 2024